Astăzi, Duminică, 22 Decembrie, 2024 †) Sf. Ier. Petru Movilă, mitropolitul Kievului Sf. Mare Mc. Anastasia Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sf. Părinți după trup ai Domnului) […] Evrei 11 9 Prin credință a locuit el vremel- nic în ținutul făgăduinței ca’ntr’un ținut străin, trăind în corturi cu Isaac și cu Iacob, cei împreu- nă-moștenitori ai aceleiași făgă- duințe; 10 fiindcă el aștepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor și ziditor este Dumnezeu.1 32 Și ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amă- nuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel și de profeți, 33 care prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scă- pat de ascuțișul săbiei, s’au întărit din propria lor slăbiciune, s’au fă- cut puternici în războaie, năvălirile Izvoditor și ziditor: totodată arhitect și constructor. 1 vrăjmașilor le-au preschimbat în fugă, 35 femei care și-au luat morții în- viați; iar alții au fost chinuiți, nevrând să primească eliberarea, pentru a-și dobândi una mai bună, învierea ;2 36 iar alții au suferit batjocoriri și bice, și chiar lanțuri și’nchisoare, 37 au fost uciși cu pietre, sfârtecați, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și’n piei de capră, strâmtorați, necăjiți, înjosiți, 38 – ei, de care lumea nu era vred- nică! – rătăcind în pustiuri, în munți, în peșteri și’n crăpăturile pământului. 39 Și toți aceștia, deși primiseră bună mărturie pe temeiul credinței lor, n’au primit roadele făgăduin- ței ;3 Literal: o înviere mai bună.2 În toată enumerarea de mai sus s’a observat izbitorul contrast dintre ceea ce li se făgăduise drepților și ceea ce au primit ei în realitate. Convingere care va fi temelia martirajului și nevoințelor 3 40 pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, așa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârși- re .4 Matei 1 1 Cartea nașterii lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 5 2 Avraam i-a dat naștere lui Isaac; Isaac i-a dat naștere lui Iacob; Iacob le-a dat naștere lui Iuda și fraților lui; 3 Iuda le-a dat naștere, din Tamar, lui Fares și lui Zara; Fares i-a dat naștere lui Hețron; Hețron i-a dat naștere lui Aram; 4 Aram i-a dat naștere lui Amina- dab; Aminadab i-a dat naștere lui Naason; Naason i-a dat naștere lui Salmon; 5 Salmon i-a dat naștere, din Ra- hab, lui Booz; Booz i-a dat naștere, din Rut, lui Obed; Obed i-a dat naștere lui Iesei; 6 Iesei i-a dat naștere lui David, regele; David i-a dat naștere lui Solomon, din femeia lui Urie; creștine. Aceeași idee la Flp 3, 12.4 În textul de față, cuvântul grecesc génesis înseamnă și arbore genealogic, și naștere. Capitolul le cuprinde pe amân- două, dar centrul narației este nașterea lui Hristos. 5 7 Solomon i-a dat naștere lui Ro- boam; Roboam i-a dat naștere lui Abia; Abia i-a dat naștere lui Asa; 8 Asa i-a dat naștere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naștere lui Ioram; Ioram i-a dat naștere lui Ozia; 9 Ozia i-a dat naștere lui Iotam; Iotam i-a dat naștere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naștere lui Iezechia; 10 Iezechia i-a dat naștere lui Ma- nase; Manase i-a dat naștere lui Amon; Amon i-a dat naștere lui Iosia; 11 Iosia le-a dat naștere lui Iehonia și fraților lui, la strămutarea în Babilon. 12 După strămutarea în Babilon, Iehonia i-a dat naștere lui Salatiel; Salatiel i-a dat naștere lui Zoro- babel; 13 Zorobabel i-a dat naștere lui Abiud; Abiud i-a dat naștere lui Eliachim; Eliachim i-a dat naștere lui Azor; 14 Azor i-a dat naștere lui Sadoc; Sadoc i-a dat naștere lui Ahim; Ahim i-a dat naștere lui Eliud; 15 Eliud i-a dat naștere lui Eleazar; Eleazar i-a dat naștere lui Matan; Matan i-a dat naștere lui Iacob; 16 Iacob i-a dat naștere lui Iosif, bărbatul Mariei, cea din care S’a6 Soț legal, menit s’o reprezinte atât6 născut Iisus, Ce Se cheamă Hris- tos. 17 Așadar, întru totul, de la Avra- am până la David sunt paisprezece neamuri; de la David până la stră- mutarea în Babilon sunt paispre- zece neamuri ; iar de la strămu- tarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. 7 18 Dar nașterea lui Iisus Hristos, astfel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logodită cu Iosif, mai înainte de a fi ei laolaltă ea s’a aflat pe sine având în pântece de la Duhul Sfânt. 8 19 Iar Iosif, bărbatul ei, drept fi- ind și nevrând s’o dea el în vileag, a vrut s’o lase pe ascuns. 9 20 Și cugetând el acestea, iată în- gerul Domnului i s’a arătat în vis, pe ea cât și pe Fiul ei în fața autorităților și a societății. Generații.7 Acest episod se deschide prin par- ticula adversativă dè = dar, adică: spre deosebire de ceea ce (sau de cum) a fost înainte. Este folosită și la FA 5, 1 spre a marca incorectitudinea soților Anania și Safira în contrast cu cinstea totală a lui Barnaba. În cazul de față, intenția Evan- ghelistului este aceea de a demonstra că dacă strămoșii după trup ai lui Iisus s’au născut în chip firesc, nașterea Sa a avut un caracter suprafiresc, așa cum e istorisită mai jos. 8 Cu respectul legilor și al adevărului; inocent. 9 grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme s’o iei pe Maria drept femeia ta , fiindcă ceea ce s’a zămislit într’însa este de la Duhul Sfânt; 10 21 ea va naște Fiu, Căruia tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor ”.11 22 Iar acestea toate s’au făcut ca să se plinească ceea ce s’a spus de Domnul prin profetul ce zice: 23 Iată, Fecioara va purta în pân- tece și va naște Fiu și-L vor chema cu numele de Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu. 24 Și trezindu-se Iosif din somn, a făcut așa cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe femeia sa. 25 Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei . Și I-au pus12 La Evrei, logodna nu era o simplă promisiune, ci un legământ sacru, cu putere legală. 10 Numele Iisus înseamnă „Domnul este (Cel ce dă) mântuirea”. 11 În limbajul biblic: a cunoaște (o femeie): a avea legături trupești (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de față nu atestă în mod ex- plicit pururea-fecioria Mariei, așa cum ea reiese din restul Evangheliilor și din tradiția Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziție héos = până, până ce, până când, are și semnificația de 12Acestuia numele Iisus.13 continuitate, perpetuitate (Bailly). Ver- bul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică expri- mă o acțiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până în ziua morții ei”; Ps 109, 1: „Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pu- ne pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului”; Lc 2, 37: [Proorocița Ana] „văduvă până la optzeci și patru de ani”. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acțiunii sau situației care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n’ar mai fi șezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmașilor, că Iisus n’ar mai fi cu apostolii după sfâr- șitul veacului, că proorocița Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de față nu implică o legătură maritală între Iosif și Maria, nici înainte și nici după nașterea lui Iisus. Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 13