Astăzi, Vineri, 7 Februarie, 2025 Sf. Ier. Partenie, episcopul Lampsacului Sf. Cuv. Luca din Elada 2 Petru 1 1 Simeon Petru, rob și apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră: 1 2 Har vouă și pace!, înmulțeas- că-vi-se ele întru cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru! 2 3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și evlavie, făcându-ne să-L cu- noaștem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă și prin vâr- tutea Sa,3 4 prin care ne-a dăruit prețioase și foarte mari făgăduințe pentru ca, scăpați fiind voi de stricăciunea Simeon: o altă formă a numelui Si- mon. Vezi și FA 15, 14. 1 Termenul implică nu cunoașterea teoretică, sistematică, discursivă, ci cu- noașterea directă, de la persoană la persoană. 2 Vârtute: însușirea de a excela în tot ceea ce e bun, frumos și adevărat. Cu- vânt românesc vechi, intrat în limbajul liturgic. 3 poftei care e’n lume, să deveniți părtași ai firii celei dumnezeiești. 5 Pentru aceasta, punându-vă în- treaga sârguință, credinței voastre adăugați-i vârtutea; vârtuții, cu- noștința; 6 cunoștinței, înfrânarea; înfrână- rii, răbdarea; răbdării, evlavia; 7 evlaviei, prietenia frățească; prie- teniei frățești, iubirea. 8 Că dacă acestea sunt în voi și sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi și nici fără roadă în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. 9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă , care-a dat uitării curățirea păcatelor lui de-odinioară. 4 10 De aceea, fraților, cu atât mai mult străduiți-vă să vă faceți che- marea temeinică și alegerea, căci făcând aceasta nu veți greși nicio- dată. Marcu 13 1 Și pe când ieșea El din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: = Miop.4 „Privește, Învățătorule, ce pietre!, ce zidiri!… ”.5 2 Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri mărețe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească”. 3 Și șezând El pe Muntele Măs- linilor, în fața templului, Petru, Iacob, Ioan și Andrei L-au între- bat numai ei între ei: 4 „Spune-ne când vor fi acestea? Și care va fi semnul când toate acestea va fi să se plinească?” 5 Iar Iisus a început să le spună: „Luați aminte, să nu vă amăgească cineva. 6 Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, și pe mulți îi vor amăgi. 7 Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi sfârșitul. 8 Și neam peste neam se va ridica și împărăție peste împărăție; cutre- mure vor fi pe alocuri, și foamete și tulburări vor fi. Acestea sunt Splendidele clădiri din incinta tem- plului, cărora Iisus le prevestise dărâma- rea (ceea ce se va întâmpla în anul 70). 5 începutul durerilor nașterii .6 7 Tâlcuire Înșirând virtuțile pen- tru care se cuvine să avem toată silin- ța după primirea puterilor harice, Apostolul grăieș- te și ne îndeamnă: „Dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos” (II Ptr. 1, 8). Care sunt aceste virtuți, am arătat luni. Acum vom adăuga doar că aceste virtuți trebuie lucrate nu doar o dată, ci trebuie să facem în așa fel ca ele să rămână puru- rea în noi, să fie înrădăcinate în noi și astfel fiind, să nu rămână la aceeași treaptă, ci să sporească din ce în ce mai mult, crescând în putere și rodnicie. Doar astfel, Vezi nota de la Mt 24, 8. Cataclis- mele umane și cosmice preced nu numai sfârșitul lumii, ci și nașterea ei din nou (cf. Mt 19, 28). În felul acesta, ele ies de sub incidența absurdului și capătă o finalitate, așa cum durerile femeii însăr- cinate capătă sens prin bucuria de a se naște un om pe lume (In 16, 21). 6 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 7 vrea să spună Apostolul, nu vei rămâne trândav și neroditor „în cunoștința Domnului nostru Iisus Hristos”. Intră întru cunoștința Domnului cel care crede în El și îl mărturisește. Zici că ai credință? Ia seama să nu faci această credin- ță deșartă și neroditoare. „Dar ce trebuie să fac ca să nu fie așa cre- dința mea?” Trebuie să sporești în toată virtutea. Unde sunt cei care spun: „Crede doar și e de-ajuns; nu e nevoie de nimic mai mult”?! Cel care crede așa ceva este orb (II Ptr. 1, 8, 9).8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 8