Astăzi, Duminică, 9 Februarie, 2025 Odovania praznicului Întâmpinării Domnului Sf. Mc. Nichifor – Duminica a XXXIII-a după Rusalii (Începutul Triodului) 2 Timotei 3 10 Tu însă mi-ai urmat mie în în- vățătură, în purtare, în năzuință , în credință, în iubire, în stăruință , 1 2 11 în prigonirile și suferințele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, și din toate m’a izbăvit Domnul. 12 Prigoniți vor fi și toți cei ce vo- iesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. 13 Cât despre oamenii răi și amă- gitori, ei vor merge din rău în mai rău, înșelători și înșelați .3 14 Tu însă rămâi în cele ce-ai în- vățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învă- țat 15 și fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi , cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus. 4 Luca 18 10 „Doi oameni s’au suit la templu să se roage; unul fariseu și celălalt Înțeles mai larg: în planul și mijloa- cele de a-mi atinge scopul. 1 = În statornicia cu care-mi urmă- resc ținta. 2 = Pe măsură ce îi rătăcesc pe alții, se cufundă în propria lor rătăcire. 3 = Prin bunică și mamă (vezi 1, 5).4 vameș. 11 Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, mulțumes- cu-Ți că nu sunt ca ceilalți oa- meni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș; 12 postesc de două ori pe săptă- mână, dau zeciuială din toate câte câștig. 13 Iar vameșul, departe stând, nici ochii nu voia să și-i ridice spre cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, pă- cătosului! 14 Vă spun Eu vouă: Acesta s’a coborât la casa sa mai îndreptățit decât acela. Că tot cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”. 5 6 În dublul înțeles: mai îndreptat din starea păcatului și, prin aceasta, mai îndreptățit la îndurarea lui Dumnezeu. 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 Tâlcuire Ieri, Evanghelia ne-a învățat stăruința la rugăciune; acum, ea ne învață sme- renia sau simță- mântul că nu avem dreptul de a fi as- cultați. Nu-ți însuși dreptul de a fi ascultat, ci să pur- cezi la rugăciune ca unul ce ești cu totul nevrednic de luare-aminte și cutezi a deschide gura și a înăl- ța rugă către Dumnezeu numai și numai datorită nemărginitului pogorământ al Domnului față de noi. Nici prin gând să nu-ți treacă: „am făcut cutare și cutare faptă bună; așadar, dă-mi cutare și cuta- re lucru”. Tot ce ai făcut să socoți ca ținând de datoria ta; erai dator să faci toate aceste fapte. Dacă nu le-ai fi făcut, ai fi fost vrednic de osândă, iar pentru ceea ce ai făcut nu ai de ce să fii răsplătit – nu ai făcut nimic deosebit. Fariseul și-a înșirat drepturile de a fi ascultat și a ieșit din templu fără să se fi ales cu nimic. Rău nu a fost faptul că a făcut ceea ce spunea că a făcut – fiindcă așa se și cuvenea să facă –, ci faptul că a făcut caz de asta, în vreme ce nici n-ar fi trebuit să-i treacă prin cap așa ceva. Izbăveș- te-ne, Doamne, de păcatul acesta fariseic! Rareori vorbește cineva ca fariseul, însă puțini sunt cei care nu simt astfel cu inima: fiindcă de ce se roagă oamenii rău? Pentru că și fără rugăciune se simt drepți înaintea lui Dumnezeu.7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7