Astăzi, Joi, 2 Mai, 2024 Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii) Aducerea moaștelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei; †) Sf. Ier. Atanasie al III—lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului (Slujba lui se va savârși luni, a doua zi de Paști); Sf. Matrona de la Moscova Psalmul 2 2 S’au strâns laolaltă regii pă- mântului, mai-marii între ei s’au sfătuit împotriva Domnului și a Hristosului1 Său: Psalmul 2 1 De ce oare s’au întărâtat nea- murile și de ce’n deșert au cuge- tat popoarele? 1 Corinteni 11 23 Fiindcă eu de la Domnul am primit ceea ce v’am predat și vouă: Că Domnul Iisus, în noap- 1 „Hristos” înseamnă „uns” și e cores- pondentul ebraicului „Mașiah” = rege învestit prin ungere. Unele traduceri din T. M. redau: „împotriva lui Mesia al Său” (BJ, TOB), în timp ce altele (KJV, RSV, OSTY) preferă: „împotriva unsului Său”. tea în care a fost vândut, a luat pâine 24 și, mulțumind, a frânt și a zis: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu Cel ce se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea”. 25 Asemenea și paharul după ci- nă, zicând: „Acest pahar este Legea2 cea Nouă întru Sângele Meu. Aceasta să faceți oridecâ- teori veți bea, spre pomenirea Mea”. 26 Fiindcă de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paha- rul acesta, moartea Domnului o vestiți până când El va veni. 27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi față de 2 „Legea” este termenul consacrat în cult pentru „legământul”. Trupul și de Sângele Domnului. 28 Să se cerceteze dar omul pe sine, și așa să mănânce din Pâine și să bea din Pahar. 29 Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Dom- nului. 30 De aceea sunt mulți dintre voi neputincioși și bolnavi și mulți au murit. 31 Că dacă ne-am judeca noi în- șine, nu am mai fi judecați; 32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. Matei 26 1 Și după ce a sfârșit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis uceni- cilor Săi: 2 „Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului Se va da să fie răstignit”. 3 Atunci arhiereii și bătrânii po- porului s’au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa 4 și împreună s’au sfătuit ca prin vicleșug să-L prindă pe Iisus și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în ziua prazni- cului, ca să nu se facă tulburare în popor”. 6 Și fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, 7 a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El ședea la masă. 8 Și văzând ucenicii, au murmu- rat: „Pentru ce risipa aceasta?, 9 că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săra- cilor”. 10 Dar Iisus, știindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceți supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; 11 că pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea3. 12 Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. 13 Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. 14 Atunci unul din cei doispreze- ce, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei 15 le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și eu vi-l voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci de arginți. 3 Între fapta bună ca pomană și fapta bună ca expresie concretă a iubirii de aproapele (printre altele, îngroparea celor morți), ultima îi este superioară celei dintâi. În inima ei, femeia își presimțea rolul de mironosiță. 16 Și de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. 17 Iar în ziua cea dintâi a Azi- melor au venit ucenicii la Iisus și I-au zis: „Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile?” 18 Iar El le-a zis: „Mergeți în cetate, la cutare, și spuneți-i: În- vățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștile, cu ucenicii Mei”. 19 Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit Paștile. 20 Iar când s’a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Ioan 13 3 știind Iisus că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge, 4 S’a sculat de la Cină, S’a dez- brăcat de haine și, luând un ștergar, S’a încins cu el. 5 După aceea a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: „Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?…”. 7 Iisus i-a răspuns, zicând: „Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceasta”. 8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele!…”. Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine”. 9 Zisu-I-a Simon Petru: „Doamne, nu numai picioarele, ci și mâini- le și capul…”. 10 Iisus i-a zis: „Cel ce s’a îmbăiat n’are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci e curat4 tot. Și voi sunteți curați, dar nu toți…”. 11 Că-l știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu toți sunteți curați”. 12 Deci, după ce le-a spălat pi- cioarele și Și-a luat hainele, S’a așezat iar la masă și le-a zis: „În- țelegeți ce am făcut Eu cu voi?: 13 Voi Mă numiți pe Mine Învă- țătorul și Domnul, și bine ziceți, fiindcă sunt. 14 Deci dacă Eu, Domnul și Învă- țătorul, v’am spălat vouă picioa- rele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; 15 că pildă v’am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi. 16 Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât dom- 4 Grecescul katharós înseamnă, în același timp, curat (fizic) și neprihănit (moral). nul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 De vreme ce știți acestea, feri- ciți veți fi de le veți face. Matei 26 21 Și pe când mâncau, Iisus le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde”. 22 Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: „Doam- ne, nu cumva sunt eu?…”. 23 Iar El, răspunzând, a zis: „Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde. 24 Fiul Omului merge precum es- te scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vân- dut; bine-i era aceluia de nu s’ar fi născut”. 25 Și răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?…”. Răs- punsu-i-a Iisus: „Tu ai zis”. 26 Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și le-a dat ucenicilor, zi- când: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”. 27 Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: „Beți dintru acesta toți, 28 că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi5, carele pentru mulți se varsă spre iertarea pă- catelor. 29 Și vă spun Eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu”. 30 Și după ce au cântat imnuri, au ieșit la Muntele Măslinilor. 31 Atunci Iisus le-a zis: „În aceas- tă noapte, voi toți vă veți poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul și se vor risipi oile tur- mei. 32 Dar după ce voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea”. 33 Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă toți se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni”. 34 Zisu-i-a Iisus: „Adevăr îți spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoșul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. 35 Petru I-a zis: „Chiar de-ar tre- bui să mor împreună cu Tine, de 5 Literal: „… al Legământului – sau „al Testamentului” – celui Nou”. Ex- presia: „al Legii celei Noi” a intrat în cultul liturgic și s’a consacrat ca atare. „Legea”, însă, e înrudită cu sensul primilor doi termeni: un testament semnat și pecetluit are puterea unei legi. Tine nu mă voi lepăda”. Și toți ucenicii au zis la fel. 36 Atunci Iisus a mers împreună cu ei într’un loc numit Ghetsi- mani și le-a zis ucenicilor: „Șe- deți aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog”. 37 Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista și a se mâhni. 38 Atunci le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâ- neți aici și privegheați împreună cu Mine”. 39 Și mergând puțin mai înain- te, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă pe-alături de Mine paharul aces- ta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. Luca 22 43 Iar un înger din cer I s’a arătat și-L întărea. 44 Și’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruință Se ruga. Și sudoarea Lui s’a făcut ca niște picături de sânge ce cădeau pe pământ. Matei 26 40 Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Așa, un ceas n’ați fost în stare să privegheați împreună cu Mine! 41 Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputin- cios”. 42 Ducându-Se iarăși, a doua oa- ră, S’a rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu-i cu putință să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!” 43 Și venind iarăși, i-a aflat dor- mind, că le erau ochii îngreuiați. 44 Și lăsându-i, iarăși S’a dus și S’a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „De-acum dormiți și odih- niți-vă!… Iată, ceasul s’a apro- piat și Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați-vă să mergem; iată, s’a apropiat cel care Mă vinde…”. 47 Și pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimiși de arhierei și de bătrânii poporului. 48 Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeți-l”. 49 Și venind îndată la Iisus, I-a zis: „Bucură-te, Învățătorule!” Și L-a sărutat. 50 Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins. 51 Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, și-a scos sabia și a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53 Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor plini Scriptu- rile, că așa trebuie să fie?” 55 În ceasul acela a zis Iisus către gloată: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam învățând în templu și n’ați pus mâna pe Mine. 56 Dar toate acestea s’au făcut ca să se plinească Scripturile profe- ților”. Atunci toți ucenicii L-au lăsat și au fugit. 57 Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; și in- trând înlăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul. 59 Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie minci- noasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 60 Și n’au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă însă au venit doi 61 și au zis: „Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc”. 62 Și ridicându-se arhiereul, I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva ta?” 63 Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă ești tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. 64 Iisus i-a răspuns: „Tu ai zis6. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veți vedea pe Fiul Omu- lui șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului”. 65 Atunci arhiereul și-a sfâșiat veșmintele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-ați auzit blasfemia! 66 Ce părere aveți?” Iar ei, răs- punzând, au zis: „Vinovat este de moarte!” 67 Atunci L-au scuipat în obraz și L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi 6 Expresie care confirmă adevărul din întrebarea dubitativă a interlocu- torului (vezi mai înainte la 26, 25 și mai departe la 27, 11).dădeau palme, 68 zicând: „Profețește-ne, Hristoa- se, care este cel ce te-a lovit?”… 69 Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s’a apropiat de el, zicând: „Și tu erai cu Iisus Gali- leeanul!” 70 Dar el s’a lepădat în fața tutu- ror, zicând: „Nu știu ce spui”. 71 Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și le-a spus celor de acolo: „Și acesta era cu Iisus Nazari- neanul!” 72 Și iarăși s’a lepădat cu ju- rământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu adevărat, și tu ești dintre ei, că și graiul tău te vădește”. 74 Atunci el a început a se bles- tema și a se jura: „Nu-l cunosc pe omul acesta!”… Și îndată a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoșul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Și ieșind afară, a plâns cu amar. Matei 27 1 Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 2 Și, legându-L, L-au dus și L-au predat guvernatorului Ponțiu Pi- lat.7 7 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia