Astăzi, Duminică, 5 Mai, 2024 (†) Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (S�ntele Paști) Psalmul 117 23 de la Domnul s’a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri1. Psalmul 134 3 Lăudați-L pe Domnul, că este bun, cântați numelui Său, că este bun; Faptele Apostolilor 1 1 Întâia mea carte2, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța 2 până în ziua când S’a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a și arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de pa- truzeci de zile arătându-li-Se și vorbindu-le despre cele ale îm- părăției lui Dumnezeu. 4 Și’n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se’ndepăr- teze de Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui3 „pe care ați 1 Versetele 22-23 vor fi citate de Iisus cu referire la Sine Însuși. 2 = Evanghelia după Luca, a cărei continuare este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3. 3 Plinirea făgăduinței de a-L trimite pe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua Cincizecimii. Luca auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile”. 6 Iar ei, adunându-se, L-au între- bat, zicând: „Doamne, oare în acest timp așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?” 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să știți anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 dar putere veți primi prin ve- nirea peste voi a Sfântului Duh și-Mi veți fi Mie martori în Ierusalim și’n toată Iudeea și’n Samaria și pân’la marginea pă- mântului”. Ioan 1 1 Întru’nceput4 era Cuvântul5 și Cuvântul era la Dumnezeu6 și trece aici de la vorbirea indirectă la cea directă, reluând firul narativ între- rupt la Lc 24, 49. 4 Întru dimensiunea interioară – ne- mărginită și supratemporală – a lui Dumnezeu; în veșnicie; înainte de fa- cerea lumii; anterior oricărei creații; „mai’nainte de toți vecii”. 5 Traducerea grecescului Logos și la- tinescului Verbum. În filosofia elenă: puterea creatoare a lui Dumnezeu; ra- țiunea de a exista a oricărui lucru. În revelația ioanică: Fiul, a doua persoană a Sfintei Treimi. 6 Împreună cu – și cu fața spre – Dumnezeu; pros e o prepoziție di- Cuvântul Dumnezeu era. 2 Acesta era dintru’nceput7 la Dumnezeu; 3 toate printr’Însul s’au făcut și fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut. 4 Viață era într’Însul, și viața era lumina oamenilor8; 5 și lumina întru întuneric lumi- nează și întunericul nu a cu- prins-o9. 6 Fost-a om trimis de la Dumne- zeu; numele lui era Ioan10. namică, sugerând nu numai imediata vecinătate, dar și mișcarea perpetuă, comuniantă, a Fiului către Tatăl. 7 Dacă în primul verset prepoziția en traduce relația Logosului cu eter- nitatea, aici ea schimbă perspectiva și introduce relația Lui cu timpul, pregătind astfel versetul următor; Cu- vântul participă nemijlocit la nașterea timpului prin actul creației, dar El era și rămâne anterior acesteia. (De altfel, „dintru” este opțiunea traducătorilor Bibliei din 1688). 8 Logosul ca sălaș și izvor al vieții. În limbajul ioanic, cuvântul „viață” (folosit de 36 de ori) nu înseamnă niciodată mod de existență biologică, ci viața reală, viața adevărată, modali- tatea omului de a exista în Dumnezeu. 9 Succesiunea: Dumnezeu-Cu- vânt-creație-viață-lumină-om-întuneric, termeni fundamentali în teologia lui Ioan. Prin dinamica întrupării, Cuvân- tul pătrunde în imperiul răului din lume (agresiv, „cuprinzător”) și rămâ- ne victorios (vezi 1 In 2, 8). 10 S’a observat că Prologul Evanghe- 7 Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8 Nu el era Lumina, ci să mărtu- risească despre Lumină. 9 Lumina era cea adevărată, Ca- re, venind în lume, luminează pe tot omul. 10 În lume era și lumea printr’În- sul s’a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. 12 Dar celor câți L-au primit, ca- re cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, 13 cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s’au născut.11 14 Și Cuvântul trup S’a făcut și S’a sălășluit întru noi; și noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. 15 Ioan mărturisea despre El și liei după Ioan (versetele 1-18) are o construcție simfonică; autorul introdu- ce o temă, o părăsește, o reintroduce și o dezvoltă contrapunctic în strânsă conexiune cu celelalte. În cazul de față, Ioan Botezătorul. 11 Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu I se asimilează Cuvântului, Care S’a întrupat din fecioară fără bărbat.striga, zicând: „Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S’a pli- nit, fiindcă mai înainte de mine era12. 16 Și din plinătatea Lui noi toți am primit și har pentru har13, 17 căci legea prin Moise s’a dat, dar harul și adevărul prin Iisus Hristos au venit.14 Tâlcuire PAȘTILE DOMNU- LUI, PAȘTILE! Din moarte la viață ne-a adus pe noi Domnul cu învie- rea Sa. Și iată, în- vierea aceasta „în- gerii o laudă în cer”, văzând cum strălucește firea ome- nească îndumnezeită întru slava dinainte rânduită ei, în Ipostasul Domnului Răscumpărătorul, în al cărui chip, prin puterea învierii 12 Profeție: Cel ce-mi urmează în timp m’a depășit în devenire prin aceea că El S’a născut în eternitate. 13 În alte traduceri: har peste har; har după har. Harul pe care-l primim de la Iisus Hristos îi corespunde celui ce este și rămâne în El, ca noutate față de Legea Veche (vezi și versetul următor). 14 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Sale, aveau a se preface toți cei ce au crezut cu adevărat într-În- sul și s-au alipit cu tot sufletul de El. Slavă, Doamne, preaslă- vitei învierii Tale! Îngerii cântă împreună bucurându-se cu noi și văzând plinirea cetei lor; iar pe noi învrednicește-ne, Doamne, să Te slăvim cu inimă curată pe Ti- ne, Cel înviat, văzând în învierea Ta curmarea stricăciunii care ne roade, sămânța noii vieți prealu- minate și zorii veșnicei slave care va să vină, în care Tu ai intrat ca Înaintemergător prin învierea cea de dragul nostru. Nu numai limbile omenești, dar nici măcar cele îngerești nu sunt în putere să tâlcuiască negrăita Ta milă către noi, Doamne, Care ai înviat în chip preaslăvit!15 15 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.