Astăzi, Luni, 22 Iulie, 2024 Sf. Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena; Sf. Cuv. Mc. Marcela […] Romani 12 4 Că după cum într’un singur trup avem multe mădulare și mădula- rele nu au toate aceeași lucrare, 5 tot așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare ne suntem mădulare unii altora, 15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. 16 Fiți într’același gând unii pen- tru alții; nu vă gândiți la cele de slavă, ci spre cele smerite aple- cați-vă. Nu vă socotiți voi înșivă înțelepți. 17 Nu plătiți nimănui cu rău pen- tru rău. Îngrijiți-vă de cele bune în fața tuturor oamenilor. 18 Dacă-i cu putință, pe cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. 19 Nu vă răzbunați singuri, iubiți- lor, ci dați-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. 20 Dimpotrivă, dacă dușmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; da- că-i e sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui. 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu binele biruiește-l. Matei 12 9 Și plecând de acolo, a venit în sinagoga lor. 10 Și iată un om care avea o mână uscată. Și L-au întrebat, zicând: „Este oare îngăduit să vindeci în zi de sâmbătă?”… Ca să-L învinu- iască. 11 Iar El le-a răspuns: „Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate afară? 12 Cu cât mai prețios decât oaia este omul! Așa că îngăduit este să faci bine sâmbăta”. 13 Atunci i-a zis omului: „Întin- de-ți mâna!” El a întins-o și ea și-a revenit, sănătoasă ca și cealaltă.1 1 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia Tâlcuire „Se cade a face bine sâmbăta.” Aceasta a spus-o Domnul după ce l-a vin- decat în sinagogă pe cel cu mâna uscată, fiind zi de sâmbătă, pentru a-i mustra pe fariseii care mergeau până-ntr-acolo cu păzirea porun- cii privitoare la sâmbătă, încât măsurau până și câți pași este îngăduit a face în această zi. Dar întrucât faptele bune nu le poți face fără să te miști, ei se învo- iau mai degrabă să lase deoparte faptele bune, decât să se miște mai mult decât credeau ei că e îngăduit. Mântuitorul i-a osândit nu o dată pentru aceasta, întru- cât sâmbăta presupunea odihnă de grijile lumești, nu de faptele evlaviei și iubirii de frați. În creș- tinism se prăznuiește duminica în loc de sâmbătă, cu același țel: odihna de toate lucrările lumești și închinarea acestei zile numai lu- crărilor lui Dumnezeu. Cugetarea creștinească sănătoasă nu a ajuns niciodată la meschinăria fariseilor cu privire la nelucrarea în ziua de duminică; însă îngăduința de a lucra în această zi a fost împinsă mult dincolo de hotarele cuviin- ței. Pe farisei, nelucrarea i-a des- părțit de săvârșirea faptelor bune; iar pe creștini, făptuirea pe care singuri și-o îngăduie, în seara din ajun de duminică – teatru, apoi o altă oarecare distracție. Diminea- ța dorm până târziu; la biserică nu mai au când ajunge. Câteva vizite, prânzul; seara, iarăși dis- tracții. Așa este jertfită întreaga vreme pântecelui și dezmierdării celorlalte simțuri; de Dumnezeu și de facerea de bine nu mai au oamenii când să-și amintească.2 2 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru �ecare zi din an.