Astăzi, Sâmbătă, 28 Septembrie, 2024 † Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh; Sf. Cuv. Neofit Zăvorâtul din Cipru 1 Corinteni 15 58 Drept aceea, iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, totdeauna spo- rind în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarni- că’ntru Domnul. 1 Corinteni 16 1 Cât despre strângerea de ajutoa- re pentru sfinți : precum le-am poruncit Bisericilor Galatiei, așa să faceți și voi. 1 2 În ziua întâi a săptămânii fie- care din voi să-și pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu. 3 Iar când voi veni, pe cei pe care voi îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. Luca 5 17 Și a fost că într’una din zile El = Colecta inițiată și condusă de Pavel pentru ajutorarea creștinilor din Ierusalim. Vezi FA 24, 17; Rm 15, 26-28; 2 Co 8-9; Ga 2, 10. 1 învăța; și de față ședeau farisei și învățători ai legii veniți din toate satele Galileii și ale Iudeii și din Ierusalim; și puterea Domnului era cu El în aceea că El tămăduia. 18 Și iată că niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înlăuntru și să-l pună înaintea Lui; 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s’au suit pe acoperiș, și prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc, în fața lui Iisus. 2 20 Și văzând El credința lor, a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele”. 21 Iar cărturarii și fariseii au înce- put a cugeta, zicându-și: „Cine-i acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât singur Dumnezeu?” Literal: prin cărămizi, ceea ce însă nu presupune o miraculoasă pătrundere a materiei prin materie. Dacă Marcu (2, 4) prezintă acoperișul-terasă al unei case palestiniene, în care se face o spărtură, Luca prezintă imaginea unei case gre- co-romane, al cărei plafon are o largă deschidere în mijloc, adică o „spărtură” gata făcută (de reținut că Luca scrie la Roma și pentru Romani). 2 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor, a zice: Iertate îți sunt păcatele!, sau a zice: Ridi- că-te și umblă!? 24 Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele – i-a zis slăbănogului –: Ție-ți spun: Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta!” 25 Și’n fața lor ridicându-se de’n- dată și luându-și patul pe care zăcuse, s’a dus la casa lui slăvind pe Dumnezeu. 26 Și uimire i-a cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu; și s’au um- plut de frică și ziceau: „Minunate lucruri am văzut astăzi!”3 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 3 Tâlcuire „Iar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, i-a spus El slăbăno- gului, ție îți zic: Scoală-te, ia patul tău și mergi la ca- sa ta.” Iertarea păcatelor este o minune lăuntrică, duhovnicească; tămăduirea este o minune văzu- tă, lucrarea firească (naturală) și totodată fizică, a lui Dumnezeu asupra lumii. Această întâmplare dovedește și susține amestecul pu- terii dumnezeiești și în rânduiala lumii duhovnicești, și în cursul evenimentelor lumii fizice, aceasta din urmă urmărind pe cea dintâi, fiindcă acolo e țelul. Domnul nu siluiește libertatea omului, ci po- vățuiește, insuflă, zguduie. Cel mai bun mijloc pentru asta este mi- nunea văzută. Aceasta este lăsată de când ființează pe lume făpturi înțelegătoare, care se cârmuiesc folosindu-se de libertatea cu ca- re le-a zidit Dumnezeu. Această legătură este atât de însemnată, încât cei ce tăgăduiesc lucrarea su- prafirească a lui Dumnezeu asupra lumii tăgăduiesc în același timp și libertatea omului, fiindcă aceasta din urmă o atrage neapărat pe cea dintâi; și dimpotrivă, cei ce mărtu- risesc adevărul unei lucrări dum- nezeiești în lume care e mai presus de cursul firesc al evenimentelor pot să le spună celor dintâi cu în- drăznire: „Noi simțim că suntem liberi”. Conștiința libertății este la fel de puternică și cu neputință de tăgăduit ca și conștiința existen- ței, iar libertatea pretinde lucrări nemijlocite ale purtării de gri- jă a lui Dumnezeu. Prin urmare, recunoașterea acestor lucrări este de neînlăturat, întocmai precum conștiința libertății.4 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 4