Astăzi, Duminică, 29 Septembrie, 2024 Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia Duminica a XIX-a după Rusalii 2 Corinteni 11 31 Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecu- vântat în veci, știe că nu mint. 32 În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, 33 dar printr’o fereastră’n zid m’au coborât într’un coș; și-am scăpat din mâinile lui. 2 Corinteni 12 1 Trebuie să mă laud; asta nu-mi folosește, dar voi veni la vedenii și la descoperiri ale Domnului. 2 Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani – dac’a fost în trup, nu știu; dac’a fost în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe – omul acesta a fost răpit până la al treilea cer . 1 2 Epistola a fost scrisă în anul 57, ceea ce înseamnă că extazul lui Pavel a avut loc în anul 43, pe când el se afla în Cilicia sau în Antiohia, înainte de prima sa călătorie misionară. 1 În limbaj simbolic: până’n adâncul cel mai înalt al cerului. 2 3 Și-l știu pe acest om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe – 4 că a fost în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngă- duit omului să le grăiască .3 5 Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciu- nile mele. 6 Că dac’aș vrea să mă laud, nu voi fi nebun, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, pentru ca nu cumva cineva să mă creadă mai presus de ceea ce vede la mine sau decât aude de la mine. 7 Și pentru ca să nu mă trufesc cu bogăția descoperirilor, da- tu-mi-s’a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc . 4 5 8 Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l îndepăr- teze de la mine; 9 și mi-a zis: De-ajuns îți este harul Meu, căci puterea Mea întru Cuvinte inefabile; nu numai că nu pot fi transpuse în limbaj omenesc, dar sunt și mult prea sfinte față de nevred- nicia omului. 3 Termenul cuprinde atât numărul, cât și valoarea excepțională (a revelațiilor). 4 E vorba de o suferință ascunsă care, în ciuda nenumăratelor ipoteze și spe- culații ale comentatorilor, continuă să ne rămână necunoscută. 5 slăbiciune se desăvârșește! Așadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca’ntru mine să locuiască puterea lui Hristos. Luca 6 31 Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor. 32 Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii-i iubesc pe cei care-i iu- besc pe ei. 33 Și dacă le faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii tot așa fac. 34 Și dacă dați cu’mprumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire aveți? Că și păcătoșii le dau cu’mprumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. 35 Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu’mpru- mut nimic nădăjduind și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulțumitori și răi. 6 36 Fiți milostivi, așa cum și Tatăl Dați fără să așteptați restituirea. A oferi cuiva un împrumut cu intenția de a-l face „uitat” poate fi o modalitate delicată de a-i face bine, de a-l ajuta. 6 vostru este milostiv.7 Tâlcuire Porunca cea dintâi, porunca de teme- lie, este porun- ca dragostei. Mic cuvântul, atotcu- prinzătoare lucra- rea. E ușor să vor- bești de dragoste, dar nu este ușor să ajungi la măsura cuvenită a dragostei. Nu e cu totul limpede nici cum se poate ajunge la ea; tocmai de aceea Mântuitorul adaugă la această poruncă reguli lămuritoare: „Ca pe tine însuți; și precum voiți să vă facă vouă oa- menii, faceți-le și voi asemenea”. Aici ni se arată măsura dragostei, care este, s-ar putea spune, lipsită de măsură; căci are oare dragos- tea, în sine, vreo măsură și este vreun lucru bun pe care omul nu și-ar dori să îl primească de la ceilalți? Și totuși, porunca nu e cu neputință de îndeplinit. Totul e să ajungem la deplina unire de sim- țire cu ceilalți, adică să primim în noi, deplin, simțirile lor, să simțim ceea ce simt și ei. Când se va în- tâmpla asta, nu vei avea nevoie să Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 7 ți se arate ce și când să faci pentru ceilalți: inima însăși o să îți arate. Tu îngrijește-te să te păstrezi în această stare, altfel se va apropia îndată egoismul, te va întoarce în cochilia ta și te va zăvorâ în ea. Atunci n-o să mai miști un deget pentru altul, n-o să-i arunci nici o privire, de-ar și muri acela. Atunci când Domnul a grăit: „Iubește-l pe aproapele tău”, a vrut ca în locul nostru să intre în noi, adică în inima noastră, aproapele; iar dacă în inimă va rămâne, la fel ca mai înainte, „eul” nostru, să nu te aștepți la nimic bun.8 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 8