Astăzi, Duminică, 13 Octombrie, 2024 † Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași; Sf. Mc. Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie Duminica a XXI-a după Rusalii (a Sfin- ților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic) Galateni 2 16 știind însă că omul nu se în- dreptățește din faptele legii , ci numai prin credința în Iisus Hris- tos, am crezut și noi în Hristos Iisus, pentru ca din credința în Hristos să ne îndreptățim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăți. 1 2 17 Dar dacă’n căutarea noastră de a ne îndreptăți în Hristos ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu! 18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă. 19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu: 20 m’am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce tră- iește în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credin- ța în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m’a iubit și pe Sine Însuși S’a dat pentru mine. Nu este socotit drept în fața lui Dumnezeu și, prin aceasta, vrednic de mântuire. 1 Faptele legii: stricta respectare a prescripțiilor vechi-testamentare, prin- tre care și cele cu privire la mâncăruri. 2 Tit 3 8 Cuvântul e vrednic de crezare, și vreau ca aceste lucruri să le spui răspicat , pentru ca cei ce I s’au încredințat lui Dumnezeu să aibă grijă să fie’n frunte la fapte bune. Acestea sunt bune și folositoare oamenilor. 3 4 9 Dar de întrebările nebunești și de genealogii și de certuri și de’n- crucișările de vorbe asupra legii ferește-te: sunt nefolositoare și deșarte. 5 10 Pe omul eretic, după întâia și a doua mustrare îndepărtează-l, 11 știind că unul ca acesta s’a înstrăinat și rătăcește’n păcat , osândit de sine însuși . 6 7 8 12 Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, străduieș- te-te să vii la mine, la Nicopole, căci acolo m’am hotărât să iernez. 13 Pe Zenas legistul și pe Apollo9 10 = Să le afirmi cu tărie.3 Sens dublu: bune și frumoase.4 Vezi nota de la 1 Tim 1, 4.5 Cuvântul original e mai puternic: s’a pervertit; și-a schimbat propria-i natură (asemenea diavolului). 6 În sensul: continuă să rătăcească fără capacitatea de a-și mai găsi drumul. 7 = Cu care nu mai e nimic de făcut.8 Jurisconsultul Zenas nu ne este cu- noscut din alte texte. 9 Pentru faimosul Apollo vezi FA 18, 24; 19, 1 și mai ales 1 Co 1, 12; 3, 4-6, 22; 10 trimite-i înainte, și ai grijă să nu le lipsească nimic. 14 Ai noștri să învețe și ei să fie’n frunte la fapte bune atunci când trebuința o cere, ca să nu fie ei neroditori. 15 Te îmbrățișează toți cei ce sunt cu mine. Îmbrățișează-i pe cei ce ne iubesc întru credință. Harul fie cu voi cu toți! Amin. Luca 8 5 „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna el, una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare și păsările cerului au mâncat-o. 11 12 6 Și alta a căzut pe piatră; și dacă a răsărit s’a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Și alta a căzut în mijlocul spi- nilor; și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o. 8 Și alta a căzut pe pământul cel bun și a crescut și a făcut rod însutit”. Pe acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!” 9 Și ucenicii Săi Îl întrebau ce în- 16, 12. Introducere proprie lui Luca, prin trei cuvinte cu aceeași rădăcină. 11 Vezi nota de la Mc 4, 4 explicație pe care textul lui Luca o confirmă. 12 seamnă această parabolă. 10 Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu; dar celorlalți, în pa- rabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu înțeleagă. 11 Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dum- nezeu. 12 Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cu- vântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. 13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceștia nu au ră- dăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. 14 Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. 15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată și bună, îl păstrează și ro- desc întru răbdare. Ioan 17 1 Pe acestea le-a grăit Iisus; și, ridicându-Și ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamă- rește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, 2 așa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viață veș- nică tuturor acelora pe care I i-ai dat. 3 Iar viața veșnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. 5 Și acum, preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. 6 Arătat-am numele Tău oameni- lor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mie Mi i-ai dat, și cuvântul Tău l-au păzit. 7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; 8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M’ai trimis. 9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. 10 Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și Eu M’am preamărit întru ei. 11 Și Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, și Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi. 12 Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și nici unul dintre ei n’a pierit, decât fiul pierzării , ca să se plinească Scriptura. 13 13 Dar acum Eu vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s’o aibă deplină întru ei.14 Tâlcuire Prin spinii care înă- bușă cuvântul ade- vărului dumneze- iesc, afară de bo- găție, de desfă- tările și necazurile lumești, trebuie să înțelegem în vremea de acum și feluritele învățături mincinoase, răspândite de învățați, care au pierdut adevărul și s-au abătut de pe calea lui. Asemenea învățături sunt foarte răspândite la noi: unele se împotrivesc fățiș și cu glas mare adevărului; altele = Iuda Iscarioteanul.13 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 14 o fac prin aluzii tainice, dar care pot fi înțelese de cei către care se îndreaptă. În fapt, ele lucrează precum o mireasmă amețitoare: pătrunzând pe nebăgare de sea- mă, întunecă mintea și o fac să-și piardă conștiința limpede a celor ce o înconjoară. Cel ce s-a pro- copsit cu această miasmă începe să aiureze ca un lunatic, fiindcă toate i se înfățișează cu totul al- tfel decât sunt de fapt și de cum se înfățișează ele celui cu mintea sănătoasă. Întâlnind un astfel de om, veți vedea că la el a pierit nu numai adevărul, ci însuși simțul adevărului s-a stins și minciuna s-a sălășluit în toată alcătuirea minții lui. Dar ce e de făcut? Nu trebuie să asculți și să citești aiurelile lor; iar dacă le auzi ori le citești fără să vrei, scoate-ți-le din cap, iar dacă nu, să le cerni prin sita gândirii sănătoase creștinești și totul se va risipi ca fumul.15 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 15