Astăzi, Luni, 14 Octombrie, 2024 †) Sf. Cuv. Parascheva de la Iași Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie și Chelsie 1 Corinteni 9 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei mele. 3 Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este: 4 Oare nouă nu ne stă’n putere să mâncăm și să bem? 1 = Puterea de a folosi un drept (acela de a se hrăni pe seama comunității). 1 5 Oare nouă nu ne stă’n putere să purtăm cu noi o femeie-soră , ca și ceilalți apostoli și ca frații Domnului și ca Chefa? 2 3 6 Sau numai mie și lui Barnaba nu ne stă’n putere să nu ne’ntreținem din muncă?4 7 Cine slujește vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roada ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8 Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu și legea le spune? 9 Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijește Dumne- zeu, 10 sau chiar de dragul nostru o Femeie creștină; din categoria celor ce, asemenea sfintelor femei (Lc 8, 2-3), îi însoțeau pe apostoli făcândule menajul și scutindu-i astfel de grijile mărunte. 2 Rudele Domnului (vezi nota de la Mt 12, 46). 3 Alternativă la versetele 4 și 5: Oa- re numai nouă ne este interzis să ne abținem de la’ntreținerea prin muncă? Barnaba, colaboratorul lui Pavel. 4 spune? Că de dragul nostru s’a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-și va avea partea lui. 11 Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovnicești, mare lucru este oare dacă pe cele pământești ale voastre le vom secera? 12 Dacă altora le stă’n putere drep- tul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpo- trivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos. Luca 7 36 Iar unul din farisei L-a rugat să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a stat la masă. 37 Și iată că era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir 38 și stând la spate, lângă picioare- le Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei le ștergea. Și-I săruta picioarele și le ungea cu mir. 39 Și văzând fariseul care-L che- mase, și-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine este și ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…”. 40 Și răspunzând Iisus, i-a zis: „Si- mone, am să-ți spun ceva”. Iar el I-a zis: „Spune, învățătorule!” 41 „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. 42 Dar, neavând ei cu ce să plăteas- că, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult”. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat”. 44 Și întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat pi- cioarele și cu părul capului ei le-a șters. 45 Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. 47 De aceea îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puțin, puțin iubește”. 48 Și i-a zis ei: „Iertate îți sunt păcatele!” 49 Și cei ce ședeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care și iartă păcate?” 50 Și i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”5 Tâlcuire Pentru ce Simon fa- riseul îl cinstește pe Domnul și-L pof- tește la sine, în- să văzându-L că o îngăduie cu bu- năvoință pe păcă- toasă, se smintește și începe să cugete: „Dacă ar fi pro- oroc...”? Grija lui era îndreptată spre primirea oaspeților și din pricina grijilor lumești părăsise dreapta cugetare asupra rându- ielilor dumnezeiești. Aceste două tărâmuri – lumesc și duhovnicesc – nu se potrivesc deloc ca însu- șiri și legi. Până la urmă, mintea noastră va începe să judece după legile aceluia dintre ele cu care se îndeletnicește mai mult. După rânduielile lumești, cu o păcătoasă învederată nu trebuie să ai de-a face; așa gândește și Simon, uitând că pocăința îi face pe toți curați și îi pune pe păcătoși deopotrivă cu Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 5 drepții. El socotește că păcătoasei nu i se cuvenea să stea acolo, iar Mântuitorul nu o alungă pentru că nu știe cine e ea; acest gând a născut îndată un altul: „Dacă nu știe, atunci ce fel de prooroc este?”. Nu a spus asta cu glas tare, ci numai a gândit-o; la arătare n-a apărut la el nici o schimbare, nici nu s-a întrevăzut în purtarea lui de bună gazdă, însă Domnul i-a citit inima și i-a dat o lecție pe măsură: i-a dat de înțeles că în ju- rul lui este loc și pentru păcătoși, și că păcătoasa, lipindu-se de El cu inima, I-a dat mai multă cinstire decât Simon numai cu ospătarea. Faptele din afară insuflă omului simțământul neplăcut lui Dumne- zeu că este drept, iar luarea aminte la cele lăuntrice păstrează puru- rea în el simțământul netrebniciei sale înaintea Domnului, Care știe toate.6 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 6