Astăzi, Joi, 26 Decembrie, 2024 †) Soborul Maicii Domnului †) Sf. Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana Evrei 2 11 Că și Cel ce sfințește, și cei ce se sfințesc, dintru Unul sunt toți; din care pricină nu se rușinează să-i numească pe ei frați, 12 zicând: Vesti-voi fraților Mei numele Tău, în mijlocul adunării Îți voi cânta laudă. 13 Și încă: Eu voi fi încrezător în El; și încă: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. 14 Așadar, de vreme ce pruncii își aveau părtășie în sânge și în trup, tot astfel și El: acelorași li S’a făcut părtaș, pentru ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, 15 și să-i elibereze pe cei ce de frica morții erau toată viața ținuți în robie. 16 Fiindcă e de la sine’nțeles că nu pe îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmașii lui Avraam i-a luat. 17 Pentru aceea era El dator să li Se asemene’ntru totul fraților, ca să devină El Arhiereu milostiv și credincios în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18 Că El Însuși fiind încercat prin ceea ce a pătimit, și celor ce sunt în încercări poate să le ajute. Matei 2 13 Iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul și pe maica Sa și fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare”. 14 Și ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopții pe Prunc și pe maica Sa și a plecat în Egipt. 15 Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvân- tul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. 16 Iar Irod, văzând că fusese amă- git de magi, s’a mâniat foarte și, trimițând, i-a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și’n toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. 17 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: 18 Glas în Rama s’a auzit, plângere și tânguire multă, Rahela-și plân- ge copiii și nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. 19 După moartea lui Irod, iată în- gerul Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 20 zicându-i: „Ridică-te, ia Prun- cul și pe maica Sa și mergi în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viața Pruncului”. 21 Iar el, ridicându-se, a luat Prun- cul și pe maica Sa și a venit în țara lui Israel. 22 Și auzind că Arhelau domnește în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a temut să meargă acolo și, luând poruncă prin vis, s’a dus în părțile Galileii. 23 Și a venit și a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeți, că Nazarinean Se va chema.1 Tâlcuire Slavă Ție, Doamne! Îndelung am aștep- tat luminatele zi- le ale Nașterii lui Hristos: să ne bu- curăm, dar, acum și să ne veselim. Sfânta Biserică tocmai pentru a spori veselia noastră de acum a rânduit post înaintea aces- tor zile, o oarecare strâmtorare, ca trecând prin ea, să ne simțim pe urmă ca unii care scapă la liberta- te. Oricum, ea nu vrea defel să ne lăsăm acum în voia dezmierdării Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 1 simțurilor și a desfătărilor tru- pești. De vreme ce aceste zile sunt numite din moși-strămoși sviatki , se cere ca însăși veselia noastră din acest răstimp să fie sfântă, așa cum El e sfânt; și pentru ca cel ce se ve- selește să nu uite aceasta, Biserica a pus în gurile noastre o scurtă cântare spre slava lui Hristos Care Se naște, cântare care potolește trupul și înalță duhul, arătându-i îndeletniciri potrivite cu măreția acestor zile: „Hristos Se naște, slă- viți-L” și celelalte. Slăviți-L, dar, pe Hristos; și slăviți-L în așa fel ca prin această slavoslovie să se în- dulcească sufletul și inima și astfel să se stingă imboldul spre oricare alt lucru și îndeletnicire care făgă- duiește vreo desfătare oarecare. 2 Slăviți-L pe Hristos! Aceasta nu înseamnă să alcătuiți lungi cântări de laudă în cinstea lui Hristos, nu, ci trebuie ca, gândindu-vă la nașterea lui Hristos Mântuitorul, să strigați fără voce, din adâncul sufletului: „Slavă Ție, Doamne, că S-a născut Hristos!” și e de-ajuns; aceasta va fi o cântare lină a ini- mii, care străbate totuși cerurile și ajunge la însuși Dumnezeu. Adu- ceți-vă aminte ce a făcut Domnul pentru noi și veți găsi că acest Așa se numesc în limba rusă zilele dintre Nașterea și Botezul Domnului; o traducere aproximativă ar fi „zile sfinți- te” – n. tr. 2 strigăt e pe deplin îndreptățit. Ca să putem face asta mai ușor, să luăm următoarele pilde. Unui om închis în temniță și ferecat în lan- țuri, împăratul i-a făgăduit liber- tatea. Așteaptă întemnițatul o zi, așteaptă două, așteaptă luni și ani. Nu vede împlinirea făgăduinței, însă nu-și pierde nădejdea, având încredere în cuvântul împăratului. În cele din urmă, încep să apară semne că va fi slobozit curând, curând; luarea aminte i se încor- dează; aude zarva veselă a celor ce se apropie: iată că zăvoarele cad și intră izbăvitorul... „Slavă Ție, Doamne!”, strigă fără să vrea întemnițatul. „A venit sfârșitul întemnițării mele, în curând voi vedea lumina lui Dumnezeu!” O altă pildă: un bolnav acoperit de răni, cu toate mădularele slăbăno- gite, a încercat toate doctoriile și a schimbat mulți doctori; răbdarea lui este pe terminate și este gata să cadă într-o amărăciune deznă- dăjduită. I se spune: „Mai este un doctor, foarte iscusit, care pe toți îi vindecă și tocmai de boli cum e a ta; l-am rugat noi să vină și la tine, iar el a făgăduit că va veni”. Bolnavul crede, prinde nădejde și așteaptă împlinirea făgăduinței... Trece un ceas, trec două, trece mai multă vreme, neliniștea începe să îi macine iar sufletul. Spre seară, se apropie cineva... intră... ușile se deschid și intră cel dorit... „Slavă Ție, Doamne!”, strigă bolnavul. Și încă o pildă: apare un nor de furtună; întunericul se lasă peste pământ; trăsnetul cutremură te- meliile munților și fulgerele stră- bat cerul de la un cap la altul; toți sunt cuprinși de groază, ca și cum ar fi venit sfârșitul lumii. Dar apoi, când furtuna trece și cerul se limpezește, toți spun, răsu- flând ușurați: „Slavă Ție, Doam- ne!”. Cercetați aceste pilde și veți vedea că ele cuprind toată isto- ria neamului omenesc. Norul de furtună al mâniei lui Dumne- zeu plutea deasupra noastră și a venit Domnul-Împăciuitorul și a alungat acest nor. Eram acoperiți cu rănile păcatelor și patimilor – a venit Doctorul sufletelor și ne-a tămăduit... Eram în lanțuri- le robiei – a venit Izbăvitorul și a rupt legăturile noastre. Puneți toate acestea în inima voastră și primiți-le cu simțirile voastre și nu vă veți putea înfrâna strigătul: „Slavă Ție, Doamne, că S-a născut Hristos!”. Nu mă voi strădui să vă pătrund de această bucurie prin cuvintele mele: ea este dincolo de oriși- ce cuvânt. Lucrarea săvârșită de Domnul, Cel ce S-a născut azi, îl privește pe fiecare dintre noi. Cei ce intră în părtășie cu El capătă de la El libertate, vindecare, pace;stăpânesc toate acestea și gustă dulceața lor. Celor care știu acest lucru din experiență n-ai de ce să le spui „Bucurați-vă”, căci ei nu pot să nu se bucure; iar celor care n-o știu, degeaba le spui „bucu- rați-vă”, fiindcă ei nu pot să se bucure. Cel legat de mâini și de picioare, oricât i-ai spune „bucu- ră-te de izbăvire”, nu se va bucura; cel acoperit de rănile păcatelor de unde să aibă bucuria vindecării? Cum va răsufla liber cel înfricoșat de furtuna mâniei lui Dumnezeu? Unora ca acestora nu li se poate spune decât: „Mergeți la Pruncul cel înfășat și culcat în iesle și cău- tați la El izbăvire de toate relele care vă împresoară, fiindcă acest Prunc este Hristos, Mântuitorul lumii”. Aș fi vrut să-i văd pe toți bucurân- du-se anume cu această bucurie și nevrând să cunoască alte bucurii, dar nu toți cei din Israel sunt Israel. Încep acum distracții deșar- te, nebunești, care ațâță poftele: gătitul, vizitele, schimbarea toale- telor. Cei ce iubesc aceste lucruri, oricât le-ai spune „potoliți-vă”, își astupă urechile și nu iau aminte, batjocorind în așa chip luminatele zile ale praznicului, încât îl fac pe Milostivul nostru Domn să-și întoarcă privirea de la noi și să zică: „Urâciune sunt înaintea Mea sărbătorile voastre!”. Și, într-ade- văr, multe din distracțiile societății noastre sunt urâciuni păgânești, care au fost aduse la noi de-a dreptul din lumea păgână; iar alte- le, deși au apărut mai târziu, sunt hrănite cu duhul păgânismului; și parcă într-adins, cele mai multe au loc de Nașterea Domnului și de Paște. Dedându-ne lor, îi dăm stăpânitorului acestei lumi – chi- nuitorul nostru și potrivnicul lui Dumnezeu – pricină să îi spună: „Ce mi-ai făcut prin nașterea și învierea Ta? Iată, toți vin la mi- ne!”. Ci să treacă mai des prin inima noastră cuvintele psalmu- lui 50: „Drept este Domnul întru cuvintele Sale și biruitor când va judeca El”... Ne atrage Europa „civilizată”... Da, acolo au fost reînnoite pentru prima oară urâciunile păgânești pe care creștinismul le izgonise din lume; de acolo, ele au trecut deja și trec în continuare la noi. Trăgând în noi această miasmă a iadului, ne învârtim ca amețiți, fără a ne mai veni în fire. Să ne amintim însă de anul 1812: de ce au ve- nit peste noi francezii? Dumnezeu i-a trimis ca să stârpească răul pe care îl luaserăm de la ei. S-a pocăit atunci Rusia, și Dumnezeu a miluit-o; dar acum, pare-se, am uitat lecția de atunci. Dacă ne vom veni în fire, firește că nu se va întâmpla nimic; dar dacă nu –cine știe, poate că Domnul ne va trimite iarăși asemenea învățători, ca să ne aducă în simțiri și să ne pună pe drumul spre îndrep- tare. Aceasta este legea dreptății lui Dumnezeu: vindecă de păcat prin lucrul care-l atrage pe om către păcat. Acestea nu sunt vorbe goale, ci un fapt întărit de glasul Bisericii. Să știți, dreptmăritorilor, că Dumnezeu nu Se lasă batjo- corit; și știind aceasta, veseliți-vă și vă bucurați cu frică în aceste zile. Sfințiți praznicul luminat cu fapte, îndeletniciri și veselii sfinte, așa încât lumea, privind la noi, să spună: „La ei sunt «zilele sfințite», nu cine știe ce veselii nebunești de necuvioși și desfrânați, care nu știu de Dumnezeu”.3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 3