Astăzi, Duminică, 5 Ianuarie, 2025 Sf. Mc. Teopempt și Teonas; Sf. Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului. Post) Duminica dinaintea Botezului Domnului Psalmul 27 9 Mântuiește poporul Tău și bine- cuvintează moștenirea Ta; păsto- rește-i și înalță-i până’n veac. Psalmul 27 1 Către Tine, Doamne, am strigat; Dumnezeul meu, să nu taci de dinaintea mea, că dacă Tu taci de dinaintea mea eu mă voi asemăna cu cei ce se pogoară în groapă. 2 Timotei 4 5 Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evan- ghelist; slujba ta fă-o deplin! 6 Că eu de-acum sânger spre jert- fă , și vremea plecării mele a sosit.1 7 Lupta cea bună am luptat, aler- garea mi-am împlinit-o , credința2 Literal: mă revărs ca o libație sacri- ficială. Vezi Flp 2, 17 și nota. 1 Vezi FA 13, 25 și nota cu privire la „călătoria” lui Ioan Botezătorul. Verbul „a împlini” nu semnifică un simplu sfârșit, ci încununarea ostenelii prin atingerea 2 am păzit-o. 8 De acum mi s’a gătit cununa dreptății, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Ju- decător; și nu numai mie, ci și tuturor celor ce I-au iubit arăta- rea. Marcu 1 1 Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 3 2 După cum este scris în profetul Isaia: Iată, Eu îl trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care-Ți va pregăti calea; 3 glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte fa- ceți-I cărările, 4 Ioan boteza în pustie, propovă- duind botezul pocăinței spre ier- țintei – pe care ți-ai propus-o sau care ți-a fost încredințată. Cuvântul grecesc Evanghélion în- seamnă Vestea-cea-Bună și semnifică venirea împărăției lui Dumnezeu, anun- țată de profeți ai Vechiului Testament și proclamată de Însuși Iisus la începutul propovăduirii Sale (vezi Mt 4, 17). 3 tarea păcatelor. 5 Și ieșeau spre el tot ținutul Iu- deii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. 6 Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbati- că. 7 Și propovăduia, zicând: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare de- cât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. 8 Eu v’am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt”.4 Tâlcuire Mai înainte ca Dom- nul să Se arate po- porului și să pur- ceadă la lucra- rea săvârșirii ico- nomiei mântui- rii noastre, a fost trimis Sfântul Ioan înainte-mergătorul ca să-i pregă- tească pe oameni spre a-L primi pe Hristos. Această pregătire con- Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 4 sta în chemarea la pocăință; și de atunci, pocăința a devenit calea spre Domnul Mântuitorul și pra- gul credinței în El. Mântuitorul însuși Și-a început propovădui- rea prin cuvintele: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Mc. 1, 15). Pocăința și credința se întăresc una pe cealaltă în cel ce caută mântuirea. Pocăința îl apasă cu povara păcatelor și îl înfricoșează cu nemitarnica judecată a dreptății dumnezeiești. Vine însă credința și i-L arată pe Izbăvitorul, Cel ce ridică păcatele lumii. Cel ce se pocăiește se alipește de Izbăvitorul și, lepădând povara păcatelor prin mărturisire, aleargă cu bucurie în urma Lui, pe calea poruncilor Lui. În acest chip, credința se naște din pocăință și se sprijină pe ea. Cel ce se pocăiește se ține strâns de credință, fiindcă își simte izbăvi- rea. Credința trăiește din pocăin- ță. Fără pocăință, ea se aseamănă unui pom lipsit de sevă, uscat și neroditor.5 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 5