Astăzi, Luni, 16 Septembrie, 2024 Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina și Ludmila Efeseni 4 25 Pentru aceea, lepădând min- ciuna, grăiți adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia ne suntem mădulare. 26 Mâniați-vă, dar nu păcătuiți ; peste mânia voastră să nu apună soarele, 1 27 nici să-i dați diavolului prilej. 28 Cine-a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească lu- crând cinstit cu mâinile sale, ca să aibă să dea celui ce are nevoie. 29 Nici un cuvânt rău să nu iasă din gura voastră, ci numai cel care este bun spre zidirea cea de trebuință, pentru ca el să dea har celor ce-l aud. 30 Să nu întristați Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscum- părării. 31 Să piară de la voi toată amă- răciunea și întărâtarea și mânia și Textual: Mâniați-vă și nu păcătuiți. Citat ad literam din Ps 4, 5, în versiu- nea Septuagintei. Prin concesie, mânia e firească; păcatul constă în prelungirea și amplificarea ei (vezi continuarea și versetul următor). 1 strigarea și blasfemia împreună cu toată răutatea. 32 Ci fiți buni între voi, milostivi, iertându-vă unul altuia, așa cum și Dumnezeu v’a iertat vouă întru Hristos. Luca 3 19 Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el cu privire la Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, și pentru toate relele pe care le făcuse Irod, 20 tuturor acestora le-a adăugat: l-a închis pe Ioan în temniță. 21 Și a fost că după ce s’a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-Se, s’a deschis cerul 22 și Duhul Sfânt S’a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel; și glas din cer s’a făcut: „Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.2 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 2 Tâlcuire Irod este întruchipa- rea iubirii de sine întărâtate de zgu- duirea pe care o pricinuiesc con- științei mustrările dreptății și se aș- teaptă să scape prin silnicie de această neplăcere. Ioan înainte-mergătorul este întruchi- parea dreptății prigonite de iu- birea de sine, atunci când iubirii de sine îi stă în putere să o facă. Oricât ai îndulci dreptatea prin pogorământ și prin cuvintele di- bace pe care le poate afla gingășia dragostei, ce nu vrea să răneas- că inima celuilalt, chipul dreptății stă înaintea ochilor conștiinței și acolo, înlăuntru, stârnește furtuna mustrării. Egoismul este miop și nu vede că amărăciunea mustrării nu vine din afară, ci dinlăuntru, și se scoală cu toate puterile îm- potriva celui care îl mustră din afară. Astupându-i gura, crede că poate să înăbușe și vocea lăuntri- că. Nu reușește, totuși; nu astfel trebuie lucrat. Trebuie împăcată conștiința; atunci, oricâți ar fi cei care mustră dinafară, nu vor putea strica pacea lăuntrică, ci numai o vor face mai adâncă, făcându-l pe om să adune în sine izvoarele mângâierii – credința în Domnul Cel Răstignit, pocăința și măr- turisirea nefățarnică și hotărârea neclintită de a nu face nimic îm- potriva conștiinței. Iată ce trebuie să faci, nu să-i bagi în temniță pe toți Ioanii, căci cuvântul dreptății lui Dumnezeu umblă pretutindeni pe pământ și fiecare din purtătorii lui e pentru tine un Ioan care te dă în vileag.3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 3