Astăzi, Marți, 14 Ianuarie, 2025 Odovania praznicului Botezului Domnului Sf. Cuv. Mucenici din Sinai și Rait Sf. Nina, luminătoarea Georgiei Evrei 9 8 Prin aceasta Duhul Sfânt ne des- chide ochii că drumul către altar nu era limpede arătat, atâta vreme cât primul cort încă mai stătea în picioare. 1 9 Aceasta era o parabolă pentru timpul de astăzi, cum că sunt da- ruri și jertfe care nu au putere să ducă la desăvârșire conștiința celui ce slujește, 2 10 ele fiind doar legiuiri despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări, puse pentru trup până la vremea îndreptării. 11 Dar Hristos, Arhiereu al bună- tăților celor viitoare, venind prin cortul cel mai mare și mai desă- vârșit – nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta –, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, aflându-ne nouă răscumpă- rare veșnică. Către sfânta-sfintelor.1 = Un simbol; un fapt cu tâlc.2 13 Fiindcă dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de junincă, stro- pindu-i pe cei întinați, îi sfințește prin curățirea trupului, 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce fără prihană prin veșnic Duh I s’a adus lui Dumnezeu, cu cât mai mult va curăți conștiința voastră de faptele cele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului-Celui-Viu! 15 Și iată pentru ce este El Mij- locitor al unui nou testament: ca prin moartea pe care El a suferit-o spre a răscumpăra greșalele de sub întâiul testament, să primească cei chemați făgăduința moștenirii veșnice. 16 Căci acolo unde este testament trebuie neapărat să fie arătată moartea celui care l-a făcut. 17 Un testament își capătă puterea de la morți, dat fiind că el nu are nici o putere câtă vreme cel ce l-a făcut trăiește. 18 Ca urmare, nici cel dintâi n’a fost sfințit fără sânge. 19 Într’adevăr, după ce Moise i-a rostit întregului popor toate po- runcile după lege, a luat sângele vițeilor și țapilor, cu apă și cu lână roșie și cu isop, a stropit și cartea însăși, și pe tot poporul, 20 și a zis: Acesta este sângele le- gământului pe care Dumnezeu l-a poruncit pentru voi! 21 Și tot așa a stropit cu sânge cor- tul și toate vasele pentru slujbă. 22 După lege, aproape toate se cu- rățesc cu sânge, și fără vărsare de sânge nu există iertare. 23 Trebuia deci ca, pe de-o parte, pecețile celor cerești să fie cură- țite prin acestea și, pe de alta, cele cerești însele să fie, dar prin jertfe mai bune decât acestea . 3 4 Marcu 8 22 Și au venit la Betsaida. Și au adus la dânsul un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Și luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; și scuipând pe Ca și la 8, 5: copiile, amprentele realităților cerești. 3 În altă formulare: „Dacă deci era ne- cesar ca urmele realităților cerești să fie purificate prin astfel de rituri, realitățile cerești se cereau ele însele purificate, dar prin jertfe mai bune decât acestea de jos”. În fapt, cele cerești nu sunt impure („curățirea” lor având doar un aspect inaugural), dar întreaga frază e o figură de stil oratoric. 4 ochii lui și punându-Și mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. 24 Și el, ridicându-și ochii, a zis: „Văd oamenii umblând, îi văd ca pe niște copaci…”. 25 După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui și el a văzut bine și și-a revenit și pe toate le vedea limpede. 26 Și l-a trimis la casa sa, zicân- du-i: „Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat ”.5 6 Tâlcuire Pe orbul din Betsai- da, Domnul nu l-a vindecat dintr-o dată, ci la început nedeplin, apoi de- plin și abia atunci a început orbul să vadă totul limpede. De ce a făcut Domnul așa, numai El știe. Noi însă vom trage de aici următorul învățământ: dacă Domnul a socotit că trebuie să vindece treptat vederea trupească, cu cât mai mult este nevoie de acest lucru în privința luminării Satul era Betsaida, dar orbul nu lo- cuia acolo. 5 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 6 ochilor noștri. În perioada pa- triarhilor, revelația dumnezeiască avea un caracter foarte simplu; în perioada Legii, ea a devenit mai complexă și mai amănunțită; în perioada noastră creștină, ea este încă și mai amănunțită și mai înal- tă. Dar lucrurile se termină, oare, aici? Pe pământ nu te aștepta la lu- cruri înalte, le vei afla dincolo. Doi Sfinți Apostoli ne încredințează de aceasta: Sfinții Ioan și Pavel. Acum vedem totul ca printr-un geam mat; dincolo, vom vedea to- tul limpede, însă și dincolo vor fi trepte ale luminării minții, întru- cât cunoașterea lui Dumnezeu nu are hotare. Pe pământ, revelația dumnezeiască e încheiată; n-ai de ce să visezi la lucruri mai înal- te; avem toate lucrurile care ne trebuie; însușește-ți-le și trăiește prin ele. Revelația creștină nu mai făgăduiește o nouă revelație, ci numai faptul că Evanghelia va fi cunoscută în întreaga lume, fapt care va însemna și sfârșitul rându- ielii de acum a lucrurilor. Atunci, credința va slăbi, dragostea se va împuțina, viața va deveni o pova- ră, și bunătatea lui Dumnezeu va pune capăt lumii.7 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 7