Astăzi, Miercuri, 15 Ianuarie, 2025 Sf. Cuv. Pavel Tebeul și Ioan Colibașul Evrei 10 1 Într’adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul în- suși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârșiți pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n’ar mai avea nici o conștiință a păcatelor? 3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor, 4 și aceasta, pentru că-i cu nepu- tință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele. 5 Iată de ce, intrând El [Hristos] în lume, zice: Jertfă și prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; 6 arderi-de-tot și jertfe pentru pă- cat nu Ți-au plăcut. 7 Atunci am zis: Iată, vin! – scris este despre mine în sulul cărții –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus că jertfă și pri- noase și arderile-de-tot și jertfele pentru păcat n’ai voit, nici nu Ți-au plăcut – cele ce se aduc după lege –; 9 atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule. Așadar, El desființează ceea ce este întâi pentru ca să-l statornicească pe cel de-al doilea. 10 Întru această voință suntem noi sfințiți, odată pentru totdeauna, prin jertfa trupului lui Iisus Hris- tos. 11 Orice preot stă în fiecare zi slu- jind și de mai multe ori aducând aceleași jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlătura păcatele; 12 Acesta însă, dimpotrivă, după ce o singură jertfă a adus pentru păcate, pentru totdeauna S’a așe- zat de-a dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând ca de aci’nainte vrăj- mașii Săi să fie puși așternut pi- cioarelor Sale. 14 Căci prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna i-a de- săvârșit pe cei ce se sfințesc. 15 Este și ceea ce Duhul cel Sfânt ne mărturisește; căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile – zice Domnul: Pune-voi legile Mele în inimile lor, și’n cugetele lor le voi scrie 17 și de păcatele lor și de fără- delegile lor nu-Mi voi mai adu- ce-aminte. 18 Or, unde este iertarea păcatelor nu mai este nici jertfă pentru ele .1 Marcu 8 30 Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Și cuvântul acesta îl spunea pe față. Și Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească. 33 Dar El, întorcându-se și privind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano!, că tu nu le cugeți pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor”. 34 Și chemând la Sine mulțimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.2 Literal: unde există iertare pentru acestea [păcate și fărădelegi] nu mai există jertfă pentru păcate. 1 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 2 Tâlcuire Chemând pe oa- meni să-L urme- ze luându-și cru- cea, Domnul ara- tă, totodată, ca- lea de urmat, în- depărtând piedicile cele mai însemnate ce se ridică înaintea ei – piedici nu din afară, ci lăuntrice, înrădăci- nate în inima omului. Înțelesul cuvintelor Lui este acesta: „Vrei să vii după Mine? În primul rând, nu te cruța, fiindcă cine se va cruța pe sine, acela se va pier- de; în al doilea rând, nu te lăsa înlănțuit de lăcomie, fiindcă «ce folos va avea omul dacă va câștiga întreaga lume, iar sufletul său și-l va pierde?». În al treilea rând, să nu-ți pese de ceea ce vor spune sau de felul în care te vor privi ceilalți: «Fiindcă cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcă- tos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri»”. Cruțarea de sine, lăcomia și ru- șinarea de oameni sunt cele mai însemnate lanțuri care îl țin pe om în viața neplăcută lui Dumnezeu, pe calea patimilor și a păcatului. Acestea sunt piedicile de căpete- nie în calea întoarcerii păcătosului la Dumnezeu; mai ales împotriva lor se duce lupta duhovnicească în omul care se pocăiește și în cel care a început deja să facă roadele pocăinței. Atâta vreme cât aceste fire nu sunt încă tăiate, în viața creștină din noi nu se poate pune nădejde: ea este plină de poticniri și căderi, dacă nu totdeauna vă- zute, cel puțin lăuntrice. Așadar, fiecare să se cerceteze bine pe sine și dacă află vreunul din lanțurile pomenite, să se îngrijească a se dezlega din el; altminteri, să nu tragă nădejde că se va ridica la înălțimea desăvârșirii în Hristos, chiar dacă pe dinafară pare foarte vrednic.3 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 3