Astăzi, Luni, 3 Februarie, 2025 Sf. și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu Sf. Prorociță Ana 1 Petru 2 21 Că spre aceasta ați fost chemați, pentru că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe urmele Lui, 22 El, Cel ce păcat n’a săvârșit și’n a Cărui gură nici că s’a aflat vicle- șug; 23 Cel ce, ocărât fiind, nu răspun- dea cu ocară; suferind, nu ame- nința, ci Se lăsa în seama Celui ce judecă cu dreptate; 24 El, Cel ce pe lemn a purtat în trupul Său păcatele noastre, pen- tru ca noi, morți fiind păcatelor, să-i viețuim dreptății; El, cu a Cărui rană v’ați vindecat. 1 2 25 Că erați ca niște oi rătăcite, dar v’ați întors la Păstorul și la Veghe- torul sufletelor voastre.3 1 Petru 3 1 Asemenea și voi, femeilor, supu- neți-vă bărbaților voștri, pentru ca, chiar dacă sunt unii care nu i se supun Cuvântului , ei în afara cuvântului să fie câștigați prin felul de a fi al femeilor lor, 4 5 = Pe cruce.1 Rană: metaforă pentru întregul pro- ces al patimilor și morții lui Hristos. 2 „Veghetorul” îl traduce pe grecescul epískopos (vezi nota de la FA 20, 28). 3 = Evangheliei.4 = Fără o anume catehizare formală; prin propovăduire indirectă. 5 2 prin aceea că văd mai îndeaproa- pe felul vostru de a fi, curat întru frică .6 3 Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununițe de aur sau purtare de haine scumpe, 4 ci să fie ființa cea tainică a ini- mii , întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, ceea ce e de mare preț înaintea lui Dum- nezeu. 7 5 Că așa se împodobeau odinioară și sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu și se supuneau băr- baților lor, 6 așa cum Sarra i se supunea lui Avraam numindu-l domn; ale că- rei fiice deveniți voi, dacă faceți binele și nu vă temeți de nici o patimă .8 7 Voi, bărbaților, de asemenea, du- ceți-vă căsnicia cu înțelegere, ca pe lângă o ființă mai slabă, fe- meia, căreia să-i dați partea ei de cinstire, ca unei împreună-moș- Paralela dintre frica (respectuoasă) a femeii față de bărbat și frica (res- pectuoasă) a omului în general față de Dumnezeu o găsim și la Pavel (vezi Ef 5, 22-33 și notele). 6 Literal: omul cel tainic al inimii (ființa ascunsă în propria ei intimitate, singura autentică). 7 = Dacă știți să vă dominați pasiu- nile. 8 tenitoare a harului Vieții; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaște piedică. 8 În sfârșit, fiți toți într’un gând, compătimitori, iubitori de frați, mărinimoși, smeriți, 9 nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecu- vântând; că spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvân- tarea. Marcu 12 13 Și au trimis la El pe unii din fa- risei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. 14 Iar ei, venind, I-au zis: „Învă- țătorule, știm că adevărat ești și nu-ți pasă de nimeni, fiindcă tu nu cauți la fața oamenilor, ci cu ade- vărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm?” 15 El însă, cunoscându-le fățărni- cia, le-a zis: „De ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd”. 16 Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: „Ale cui sunt efigia și inscripția de pe el?” Iar ei I-au zis: „Ale cezarului”. 17 Iar Iisus a zis: „Dați-i cezarului pe cele ale cezarului, iar lui Dum- nezeu pe cele ale lui Dumnezeu!” Și s’au minunat de El.9 Tâlcuire Apostolul ne ara- tă acum „omul cel tainic al inimii” ca țintă a celor mai osârduitoare griji ale noastre; închi- puindu-l pe acesta în noi înșine se cade nouă să ne împodobim. Dar cine este acesta, „omul cel tainic al ini- mii”? Este omul acela care ia chip în inimă atunci când în aceasta se sălășluiesc toate simțirile și stări- le sufletești bune. Privește toate aceste stări și simțăminte și vei vedea chipul „omului tainic al ini- mii”. Iată aceste stări sufletești: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și bună-cucernicie”, scrie Sfântul Petru, iar „din partea voastră pu- neți toată sârguința și adăugați la credința voastră fapta bună, iar la fapta bună, cunoștința, la cu- noștință, înfrânarea, la înfrânare, răbdarea, la răbdare, evlavia, la evlavie, iubirea frățească, iar la iu- birea frățească, dragostea” (II Ptr. 1, 5-7). În chip asemănător înșiră Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 9 și Sfântul Pavel stările cele bune ale inimii creștinești: „Iar roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bună- tatea, milostivirea, credința, blân- dețea, înfrânarea” (Gal. 5, 22-23). Și încă: „îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiu- biți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blân- dețe, cu îndelunga-răbdare..., iar mai înainte de toate, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii – și pacea lui Hristos să stăpânească în inimile voas- tre” (Col. 3, 12-15). Alcătuiește din toate aceste virtuți, ca din niște mădulare, un trup duhovnicesc și vei avea chipul de mare cuviință al „omului tainic al inimii”; și sârgu- iește-te a întipări în inima ta un chip asemănător acestuia!10 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 10