Astăzi, Vineri, 31 Ianuarie, 2025 Sf. Mc. doctori fără de arginți Chir și Ioan 1 Petru 1 1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleși, aflați în trecere prin Diaspora – în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia, 1 2 după preștiința lui Dumne- zeu-Tatăl [aleși] întru sfințirea Duhului spre a I se supune lui Iisus Hristos și a fi stropiți cu sângele Său: Harul și pacea să vi se’nmulțească! 2 3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hris- tos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morți a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie, 4 spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteți păziți prin credință pentru o mântuire gata să se descopere în Despre Diaspora vezi nota de la Iac 1, 1. În cazul de față, diaspora e o lume în care creștinii se află doar în trecere (așezare temporară), așa cum suntem toți pe pământ. 1 În Legea Veche, purificarea popo- rului se făcea prin stropire cu sângele animalelor jertfite pe altar. 2 vremea de apoi. 6 Întru aceasta bucurați-vă, cu toa- te că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiți întristați prin felurite încercări, 7 pentru ca încercarea credinței voastre – mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc – să se afle spre laudă, mărire și cinste la arătarea lui Iisus Hristos 8 pe Care-L iubiți fără să-L fi vă- zut; întru Carele crezând fără ca încă să-L vedeți, bucurați-vă cu bucurie de negrăit și preamărită, 9 dobândind sfârșitul credinței voastre: mântuirea sufletelor. 3 10 Mântuirea aceasta au căutat-o și-au cercetat-o profeții care au profețit despre harul ce avea să fie al vostru, 11 cercetând ei timpul și împreju- rările pe care Duhul lui Hristos Care era’ntru ei le arăta atunci când mai dinainte mărturisea des- pre patimile lui Hristos și despre măririle de după ele. 4 Sfârșitul, dar și cu înțelesul: scopul, ținta, finalitatea, corolarul (vezi și nota de la Rm 10, 4). 3 Literal: în care și’n ce fel de vreme.4 12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi slu- jeau ei aceste lucruri care vi s’au vestit vouă acum prin cei ce’ntru Duhul Sfânt trimis din cer v’au propovăduit Evanghelia – cele spre care și îngerii doresc să privească. 13 De aceea, încingeți-vă coapsele cugetului , fiți treji, nădăjduiți pe de-a’ntregul în harul pe care-l veți primi la arătarea lui Iisus Hristos. 5 14 Ca fii ai ascultării, nu vă po- triviți poftelor de-odinioară, din vremea neștiinței voastre; 15 ci așa cum Cel ce v’a chemat pe voi e sfânt, fiți și voi sfinți în întreaga voastră purtare. 16 Că scris este: Voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt. 17 Și dacă-L chemați ca pe un Tată pe Cel ce cu nepărtinire judecă după lucrarea fiecăruia, trăiți-vă întru frică zilele vremelniciei voas- tre ,6 18 știind voi că nu cu lucruri strică- cioase, cu argint sau cu aur ați fost răscumpărați din deșarta voastră viață moștenită de la părinți, 19 ci cu sângele cel scump – ca al unui miel nevinovat și neprihănit = Strângeți-vă sufletu’n centură (asemenea unui ostaș în stare de veghe). 5 Zilele vremelniciei: viața de pe pă- mânt văzută ca un exil. 6 – al lui Hristos, 20 Cel ce rânduit a fost mai’nainte de’ntemeierea lumii, dar Care’n anii cei mai de pe urmă S’a arătat de dragul vostru, 21 cei ce printr’Însul ați crezut în Dumnezeu Care L-a înviat din morți și I-a dat slavă, în așa fel încât credința și nădejdea voastră să fie’n Dumnezeu. 22 Avându-vă voi sufletele curățite prin aceea că vă supuneți ade- vărului spre nefățarnică iubire de frați, din toată inima cu ardoare iubiți-vă unii pe alții, 23 ca unii ce sunteți născuți din nou, nu din sămânță stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul cel viu al lui Dumnezeu și care rămâ- ne în veac. 24 Pentru că tot trupul este ca iarba, și toată slava lui ca floarea ierbii; uscatu-s’a iarba și floarea a căzut, 25 dar cuvântul Domnului rămâne în veac. Iar cuvântul acèsta este, care vi s’a binevestit vouă. 1 Petru 2 1 Așadar, lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și invidiile și toate clevetirile, 2 ca niște prunci nou-născuți să doriți neprefăcutul lapte duhov- nicesc , ca prin el să creșteți spre mântuire, 7 3 de vreme ce ați gustat și ați văzut că bun este Domnul. 4 Apropiați-vă de El, Piatra cea vie, într’adevăr neluată’n seamă de oameni, dar aleasă la Dumnezeu și prețioasă; 5 și voi înșivă, ca niște pietre vii zidiți-vă’n casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumne- zeu prin Iisus Hristos. 6 Pentru că scris este în Scriptură: Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, prețioasă, și cel ce se va încrede’n Ea nu va fi rușinat. 7 Așadar, pentru voi, cei ce credeți, ea e prețioasă; dar pentru cei ce nu cred ea este piatra pe care ziditorii n’au băgat-o’n seamă, care a ajuns să fie’n capul unghiului 8 și piatră de’mpiedicare și piatră de poticnire, de care ei s’au îm- piedicat pentru că nu s’au supus cuvântului; spre aceasta au și fost ei rânduiți .8 9 Dar voi sunteți seminție aleasă, Textual: curatul (nefalsificatul) lapte cuvântător. Despre laptele duhovnicesc vezi și 1 Co 3, 2; Evr 5, 12-13. 7 Împiedicarea, poticnirea, căderea sunt consecința firească a necredinței, a refuzului de a primi Evanghelia. 8 preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v’a chemat din întuneric la lu- mina Sa cea minunată, 9 10 voi, cei ce odinioară nu erați popor , dar care acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, cei ce odinioară nu aveați parte de milă, dar care acum sunteți miluiți. 10 Marcu 12 1 Și a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn și a dat-o pe seama lucrătorilor și s’a dus departe. 2 Și la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. 3 Iar ei, prinzându-l, l-au bătut și i-au dat drumul fără nimic. 4 Și din nou a trimis la ei un slujitor, dar și pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul și l-au izgonit cu ocară. 5 Și a trimis un altul. Dar și pe acela l-au ucis; și pe mulți alții, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au Literal: popor pe care El (Dumne- zeu) Și l-a pus în posesie. 9 Popor ales (titlul de noblețe al lui Israel). 10 omorât. 6 Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, și în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-și: De fiul meu se vor rușina. 7 Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul; ve- niți să-l omorâm, și moștenirea a noastră va fi… 8 Și au pus mâna pe el, l-au omo- rât și l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni și pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. 10 Oare nici scriptura aceasta n’ați citit-o: Piatra pe care au nesoco- tit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; 11 de la Domnul s’a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?” 12 Și căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înțe- leseseră că împotriva lor a spus parabola. Și lăsându-L, s’au dus.11 Sfânta Scriptură versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Mitropolit Bartolomeu Valeriu Ana- nia 11 Tâlcuire În pilda despre vie es- te închipuită Bise- rica Vechiului Tes- tament și purta- rea de grijă a lui Dumnezeu față de ea. Biserica Noului Testament a moște- nit-o pe aceasta, așadar pilda aceasta poate fi înțeleasă și cu pri- vire la ea; și întrucât orice creștin este biserică (templu) a Dumne- zeului Celui Viu, poate fi înțeleasă și cu privire la fiecare creștin. Nouă ne trebuie acest din urmă tâlc. Ce este aici via? Sufletul care a primit iertarea păcatelor, harul celei de-a doua nașteri, darul Sfântului Duh, ca zălog al moștenirii împără- ției veșnice, Sfintele Taine, înger păzitor. Cine sunt lucrătorii? Cu- noașterea și libertatea. Ei primesc aceste daruri și făgăduiesc să le lucreze și să scoată din ele roadă. Cine sunt lucrătorii cei ticăloși? Cei care vor să se folosească și se folosesc de privilegiile de creștini, pe cât este cu putință potrivit rânduielii din afară a lucrurilor, dar nu aduc Domnului roade du- hovnicești cuviincioase. Cine sunt trimișii Domnului? Conștiința și frica de Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, învățătorii și păstorii, prin care Domnul vrea să îi înțe- lepțească pe cei neîndreptați. Cei ce nu vor să se îndrepte, nu iau aminte la ei; unii îi prigonesc și se silesc să le înăbușe glasul; alții merg până acolo că și împotri- va Domnului încep să se ridice cu vrăjmășie, lepădând în felurite chipuri credința în El. Sfârșitul: cei răi, rău vor pieri.12 Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. 12